Si totusi, trebuia sa trec de acest moment de 'trezire' cu adevarat si sa imi incep treaba. Totusi visul nu-mi da pace. Visul a fost mai mult decat un simplu vis. Cu siguranta, a fost mai mult de atat. Si totusi ce a fost? Nu-mi aduc aminte nimic, totul e negru.. dar am ramas cu un sentiment ciudat ..unul nemaiintalnit,ciudat,misterios..
Incerc sa ignor toate aceste simtiri ..trebuia sa-mi continui ziua.
Plec la scoala...Tramvaiul era deja in statie cand eu eram doar in apropierea ei.A trebuit sa fug..In tramvai(spre fericirea mea) gasesc un loc. Ma asez si din nou razele soarelui se intalnesc cu ochii mei verzi.. si incercarea de a afla cuprinsul si insemnatatea visului e mai persistenta decat mai devreme. Incerc si iar incerc. Intr-o secunda ma uit pe geam si observ ca trebuia sa cobor la statia trecuta. Merg pe jos inapoi spre statie de firobus si pe drum ma intalnesc cu o colega. Vorbind, eu deja uitasem de vis. Totul revenise la normal..pana ajung din nou acasa..
Acasa, mi-am mai facut ceva treaba incercand sa imi iau gandul de la vis si sa-mi alung sentimentul ciudat care m-a cuprins azi-dimineata. Nu reusesc. Dar ignor orice gand care m-ar putea duce la dezlegarea enigmei.
A venit timpul sa ma culc din nou..ma pun in pat.. fara frica..fara frica de a visa din nou..ma las pe aripile somnului in speranta ca acel ceva..neinteles astazi de mine.. va prinde culoare si forma undeva in adancul meu si maine ma voi trezi intelegand ceea ce astazi m-a tulburat..